#1

Se trezi ca în multe alte dăţi după ce alarma sună timp de o oră, din 5 în 5 minute.

- Nici nu ştiu de ce am lăsat alarma activă, e duminică. Aş fi putut să mă trezesc şi mâine şi să fie în regulă.

Vorbea tare chiar dacă nu mai era nimeni în cameră. Uneori nu trebuie să fii auzit ca să vorbeşti. Alteori nu trebuie să vorbeşti ca să fii auzit, dar ăsta e un caz mai special.

Se mai răsuci de câteva ori în pat, după care în sfârşit se ridică. Se apucă să caute în vraiştea de pe birou, ca în multe alte dăţi, aspirina de dimineață. O supranumea Captain Hangover. Găsi una rătăcită între multe foi pe care nu mai ținea minte de ce le avea împrăștiate acolo. Înghiţi pastila fără apă şi plecă în bucătărie să facă o cafea.

- La naiba, iar am scris!

Fugi repede înapoi în cameră şi căută telefonul. „Ce faci?” – scris la ora 2:30 a.m.

- Deja era rupt filmul la ora aia? Ca să vezi...

„La o bere” – răspuns la ora 3:30 a.m.

Atât.

- S-ar putea să fiu uşor deşteaptă dacă n-am mai scris după...

Se postă în faţa calculatorului nefăcând propriu-zis nimic.

- Aaa, m-am întâlnit cu John... Se însoară!! Haha, nu pot să cred, ce mai fac oamenii în ziua de azi. Şi mi-a făcut cunoştinţă cu amicul lui. Cu... asta e prea mult de amintit. Nu înţeleg de ce am vorbit despre Monsato. „Da, da, încântată de cunoştinţă. Monsato.”Are sens, toată lumea vorbeşte despre asta la prima discuţie politicoasă... aaa, ba nu!

Film. Pauză. Dă înapoi:

- Ce-ai zis? Mai zi o dată!

Mai vede și aude încă o dată secvența. Continuă. Pauză. Făcut ceai. Continuă. Pauză.

- Wait, what?

Continuă.

- Aaaaaa!

Continuă. Pauză. Derulăm. Continuă. The end.

Brusc își dă seama:

- Nu! I-am dat numărul de telefon! De ce?.... Oare o să şi sune? Complicaţii inutile...